Un deceniu de promisiuni neîmplinite: Occidentalizare, predictibilitate și prosperitate
În urmă cu zece ani, am fost învățați să visăm la o Românie normală, educată și prosperă, cu un viitor predictibil și occidentalizat. Însă, la finalul acestui deceniu, constatăm că aceste obiective au rămas doar promisiuni în vânt. Occidentalizarea a devenit un slogan propagandistic, iar predictibilitatea a devenit o utopie în actualul context geopolitic. În ceea ce privește prosperitatea, suntem încă la coada clasamentului în Uniunea Europeană, o organizație care, la rândul ei, se zbate pentru a nu cădea în anonimatul economic mondial.
Educația – o speranță pierdută
Ne-am pus speranțele în educație, un domeniu care ar fi putut fi îmbunătățit cu ușurință dacă ar fi existat voință politică. Însă, în loc să vedem progrese, am asistat la o degradare sistematică a sistemului educațional. După alegerile din 2019, când proiectul „România Educată” a fost anunțat cu fast, am fost martorii unei distrugeri sistematice a acestui ideal. De la anii în care tinerii nu au avut acces la educație din cauza măsurilor adoptate în timpul pandemiei, până la nivelul alarmant de droguri în școli și la comportamentul sexual nepotrivit al elevilor, educația românească a ajuns la un nivel critic.
Politica – un spectacol al mediocrității
Această situație degradantă este reflectată și în politica românească, unde candidații la alegerile prezidențiale par a fi mai interesați de a face spectacol decât de a aduce expertiză și competență. Un exemplu în acest sens este Elena Lasconi, o candidată cu un CV școlar dezastruos, care arată că valoarea și competența au fost înlocuite cu gălăgia și scandalul.
Competența versus tupeu în politica românească
Într-o lume ideală, candidații la funcția de președinte al țării ar trebui să fie persoane cu o educație solidă, cu expertiză în domenii relevante și cu o înțelegere profundă a problemelor societății. Însă, în România anului 2024, se pare că aceste calități sunt înlocuite cu tupeul și capacitatea de a face scandal. În această luptă pentru putere, candidații nu se mai măsoară în competențe și realizări, ci în notele de la BAC sau în scandaluri de plagiat.
Un viitor incert: România – țara proștilor?
În aceste condiții, ne întrebăm cu îngrijorare unde se îndreaptă țara noastră. Cum poate un președinte care abia a trecut prin școală să înțeleagă concepte geopolitice sau să gestioneze probleme administrative complicate? Cum poate o țară să prospere sub conducerea unor oameni care nu au reușit să se distingă prin educație sau competență? Suntem pe cale să devenim o țară de proști, iar acest semnal de alarmă lipsește cu desăvârșire din discursul candidaților la prezidențiale.
Sursa: Top Secret Craiova