Instabilitatea educației românești: 30 de miniștri în 35 de ani
Sistemul educațional din România se confruntă cu o instabilitate cronică, evidențiată de numărul alarmant de miniștri care s-au succedat în ultimele trei decenii și jumătate. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române, a adus în discuție această problemă, subliniind că, între 1989 și 2025, țara a avut nu mai puțin de 30 de miniștri ai Educației. În contrast, între 1881 și 1916, doar 10 miniștri au ocupat această funcție, ceea ce a permis o continuitate și o viziune pe termen lung.
Noica a comparat situația actuală cu stabilitatea exemplară a Bibliotecii Academiei Române, care, din 1867 până în prezent, a fost condusă de doar 10 directori. Exemplul lui Ioan Vianu, director timp de 50 de ani, este o dovadă clară că durabilitatea în conducere poate genera rezultate remarcabile.
Educația fără rădăcini: o singură oră de istorie pe săptămână
O altă problemă majoră semnalată de academician este reducerea disciplinei Istorie la o singură oră pe săptămână. Acesta consideră că istoria, alături de limba română și geografie, reprezintă materii identitare esențiale. Reducerea timpului alocat istoriei este văzută ca o decizie inacceptabilă, care poate avea efecte dezastruoase asupra formării identității naționale.
Noica susține că predarea istoriei ar trebui să fie cronologică și integrată, incluzând epoci importante precum perioada comunistă sau Holocaustul, fără a le izola de contextul general. În opinia sa, înțelegerea trecutului în ansamblul său este crucială pentru a forma o conștiință națională solidă.
Nevoia de rădăcini și continuitate
Academicianul a evidențiat importanța cunoașterii rădăcinilor de familie și de neam, atrăgând atenția asupra faptului că mulți tineri nu cunosc nici măcar numele străbunicilor lor. Această lipsă de conexiune cu trecutul personal și național este un simptom al unui sistem educațional care nu prioritizează valorile identitare și culturale.
În concluzie, instabilitatea politică și deciziile de scurtă durată din domeniul educației au dus la o erodare a valorilor fundamentale. Exemplele din trecut, precum politicile durabile promovate de Tache Ionescu sau Spiru Haret, ar trebui să servească drept model pentru viitor. Continuitatea și viziunea pe termen lung rămân condiții esențiale pentru performanța instituțională și pentru formarea unei identități naționale solide.