De ce profesorii evită să meargă la psihiatru?
Frica de stigmatizare și pierderea locului de muncă sunt principalele motive care îi determină pe profesori să evite ajutorul psihiatric. Psihologul și psihoterapeutul Daniela Bololoi a atras atenția asupra faptului că un diagnostic precum depresia poate duce la pierderea adeverinței de aptitudini eliberată de medicul de familie, punând astfel în pericol cariera cadrelor didactice.
Problema nu se limitează doar la stigmatizare. Sistemul educațional nu oferă suficient sprijin pentru prevenirea problemelor de sănătate mintală în rândul profesorilor. Daniela Bololoi subliniază că pregătirea emoțională și dezvoltarea personală a cadrelor didactice sunt ignorate, accentul fiind pus pe curriculum și birocrație. Profesorii sunt pregătiți să gestioneze hârtii, dar nu și emoțiile complexe ale elevilor din clasele lor.
Un sistem greoi și lipsa de acces la servicii de psihoterapie
În prezent, există 21 de specialități medicale care pot recomanda servicii conexe de psihoterapie. Cu toate acestea, procesul de decontare a ședințelor de terapie este extrem de complicat. Medicii trebuie să încheie contracte de colaborare cu psihologii, ceea ce face ca accesul la aceste servicii să fie dificil pentru cei care au nevoie de ele.
Daniela Bololoi a evidențiat necesitatea simplificării traseului birocratic pentru a facilita accesul profesorilor la ajutor specializat. În lipsa unor măsuri clare, mulți dintre aceștia rămân captivi într-un cerc vicios al fricii și al lipsei de sprijin.
Educația și schimbarea mentalității
Ministrul Educației, Daniel David, a recunoscut că stigmatizarea asociată cu sănătatea mintală este încă prezentă, deși mai puțin intensă decât în trecut. El a subliniat importanța educației în schimbarea percepției asupra ajutorului psihologic, comparând vizita la psiholog cu cea la stomatolog pentru o problemă dentară.
Ministrul a încurajat profesorii să vadă apelarea la un psiholog sau psihiatru ca un semn de educație și responsabilitate, nu ca o slăbiciune. Totuși, schimbarea mentalității necesită timp și implicarea activă a tuturor actorilor din sistemul educațional.
Prevenția, o soluție ignorată
Un alt aspect criticat de Daniela Bololoi este lipsa măsurilor de prevenție în sistemul educațional. Ea consideră că profesorii ar trebui să beneficieze de programe de pregătire care să le permită să își gestioneze emoțiile și să facă față provocărilor din sălile de clasă. În loc să fie pregătiți doar pentru a respecta un curriculum rigid, aceștia ar trebui să fie sprijiniți să dezvolte abilități de adaptare și reziliență.
Prevenția nu doar că ar reduce riscul apariției problemelor de sănătate mintală, dar ar contribui și la crearea unui mediu educațional mai sănătos și mai productiv pentru elevi și profesori deopotrivă.
Un apel la acțiune sistemică
Dincolo de responsabilitatea individuală, problema sănătății mintale în rândul profesorilor necesită o abordare sistemică. Ministerul Educației trebuie să colaboreze cu alte instituții pentru a crea un cadru care să sprijine atât prevenția, cât și accesul la servicii de sănătate mintală. Fără aceste măsuri, stigmatizarea și frica vor continua să afecteze calitatea actului educațional.