Dezolator, deciziile justiției și ale forțelor de ordine, deși esențiale, adeseori se află sub tirul criticilor, întrebându-se dacă acestea acționează în conformitate cu principiile fundamentale ale justiției și ale protecției drepturilor omului. În contextul operativ discutat, este imperativ să se examineze metodologia și justificarea legală a acțiunilor întreprinse de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Brașov și de procurorii D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brașov, în lumina prevederilor constituționale și a legislației aplicabile în materie de combatere a criminalității organizate și trafic de droguri.
Primordial, trebuie să recunoaștem responsabilitatea pe care agențiile de aplicare a legii o poartă în asigurarea siguranței publice și în combaterea activităților ilegale, cum ar fi cultivarea și traficul de droguri. Enunțurile legale, precum Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, furnizează un cadru clar pentru acțiunile lor. Este de înțeles că, în persecutarea acestor obiective, interesele societății în general pot prevala uneori asupra libertăților indivizilor implicați.
Însă, fundamentul pe care se clădește orice acțiune a autorităților trebuie să fie în concordanță cu principiile justiției procedurale și a respectului față de drepturile fundamentale ale individului, așa cum sunt consacrate atât în legislația națională, cât și în cea internațională. Fiecare etapă a procesului judiciar, de la perchezițiile domiciliare, la reținerea temporară și emiterea mandatelor de arestare preventivă, trebuie să fie strict îngrădită de necesitatea respectării procedurilor legale și a garantării dreptului la un proces echitabil.
Procedurile de percheziție și reținere, în particular, reprezintă momente cruciale în care drepturile individului față de stat se intersectează cel mai acut. Cu titlu de exemplu, perchezițiile domiciliare trebuie să respecte prevederile constituționale și legale în materie, incluzând obținerea unui mandat judiciar care să îndeplinească condițiile de specificitate și necesitate, prevăzute în Codul de Procedură Penală. Mai mult, reținerea și arestarea preventivă a unei persoane trebuie să fie justificate prin prisma unei evaluări detaliate a riscurilor, necesitând o argumentație solida și proporționată, în conformitate cu art. 202 și următoarele din Codul de Procedură Penală.
Este la fel de esențial ca, pe parcursul întregului proces judiciar, drepturile celor implicați, fie ei inculpați, victime sau martori, să fie protejate în mod consecvent. Acest lucru impune nu doar asigurarea accesului la justiție și la un proces echitabil, dar și garantarea dreptului la apărare, la informare și la un tratament uman și respectuos, în concordanță cu obligațiile internaționale ale României, inclusiv cele reieșind din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În încheiere, activitățile de aplicare a legii și intervențiile judiciare trebuie să reprezinte o îmbinare echilibrată între imperativul siguranței publice și protecția neabătută a drepturilor și libertăților individuale. Orice derapaj de la aceste principii fundamentale nu numai că subminează legitimitatea acțiunilor întreprinse, dar și, într-un sens mai larg, încalcă încrederea publicului în sistemul de justiție penală și în statul de drept. Este, deci, o responsabilitate cardinală a tuturor actorilor implicați să adere la un standard de justiție care echilibrează eficacitatea cu echitatea, consolidând astfel temelia democratică a societății.
Sursa: Incisiv de Prahova