Dan Dungaciu (AUR): România plătește pe circuite paralele către NATO, SUA, UE și Ucraina, fără garanții clare
Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte al AUR, avertizează că România se confruntă cu o lipsă de decizie politică în domeniul securității naționale, într-un context european tot mai nesigur. El susține că această ambiguitate riscă să producă atât probleme financiare, cât și vulnerabilități strategice pentru țară, aflată la granița estică a NATO și a Uniunii Europene.
Potrivit lui Dungaciu, autoritățile de la București nu au clarificat modul în care vor fi apărate interesele naționale în noul context geopolitic și nu au reușit să concilieze proiectele europene de apărare cu dependența României de sprijinul militar american.
Presiunea financiară a angajamentelor simultane
Un aspect central semnalat de prim-vicepreședintele AUR este presiunea financiară generată de angajamentele asumate simultan de România în domeniul securității. El indică finanțarea parteneriatului cu Statele Unite, contribuțiile pentru apărarea colectivă în cadrul NATO, programele europene de înarmare și sprijinul acordat Ucrainei drept direcții care ar necesita o prioritizare clară.
Dungaciu avertizează că, în lipsa unei negocieri ferme și a unor priorități transparente, efortul financiar ar putea deveni dificil de susținut. În opinia sa, statul român ajunge să plătească pe mai multe circuite bugetare despre care, spune el, încă nu vorbește nimeni.
Incertitudini privind prezența militară pe termen lung
O altă problemă ridicată de Dungaciu privește prezența militară pe teritoriul României. El subliniază că țara nu găzduiește baze militare permanente NATO sau americane, ci doar o prezență militară rotațională, în timp ce investițiile în infrastructura de apărare continuă.
În opinia sa, dialogul cu partenerii americani trebuie intensificat, iar proiectele europene de apărare trebuie analizate în raport cu nevoile imediate de securitate ale României. Dungaciu consideră că țara trebuie să își stabilească rapid prioritățile strategice și să își consolideze dialogul cu partenerii internaționali.
El atrage atenția că proiectul armatei europene există teoretic de mai bine de zece ani, iar în privința părții europene speranțele sunt puse în proiecte viitoare. În acest context, susține că este necesară o decizie politică fermă, pentru că principala victimă a acestei ambiguități este chiar securitatea României, aflată, în evaluarea sa, în cea mai nesigură zonă din ultimii zeci de ani.